Povestire scrisă de Tudor Ispas, premiată de Maria Manolescu la concursul trimestrial de povestiri – „M-a impresionat mult felul simplu, organic în care ajung să înțeleg atât traseul, cât și trecutul și durerea unui bărbat în vârstă copleșit de doliu. Strategiile lui de coping sunt înduioșătoare, iar finalul, plin de umor, umanitate și un sâmbure de minunată insubordonare, m-a lovit în plex și m-a făcut să râd cu lacrimi.”