Poem scris de Ioana Dragoș, la Atelierul Mornin’ Poets #89 cu Mihók Tamás , din 28 aprilie 2024, la tema tipurilor de ecologizare ale textului.
se scutură crengile de fire albastre, a-nghețat pavajul
arde casa, apar pete de melanină pe obraji, de sudoare
răsare pasajul de sub gheață, răsare
soarele în fiecare dimineață la exact șapte jumate
și nu e nimic treaz să-l vadă.
colț dedicat construcției sociale
natura sub capitalism, 4 grade, nu-i nimic.
colț dedicat ambiției
plan verde, 2 grade, 150 de specii pe zi, nu-i nimic
afară e un pill ce-așteaptă să fie înghițit, un bulgăr
de zăpadă se topește pe pavajul încins
arde masa, deșert, furtună, migrația, nu-i nimic
se mai aude încă respirația
