Poem scris de Alexandru Codruț Ivașcu, la Atelierul Mornin’ Poets #70 cu Ioana Miron, din 12 martie 2023, la tema însingurării la nivelul (re)compunerii poetice.
când Tzara a spus că organul lui amoros este albastru
mi-am zis ce chestie
oare ce culoare o fi al meu?
văd apoi că bogdan dă cu pumnul în masa din sufrageria mea
și urlă că
pula lui n-are aripi
mi-am zis ce chestie
oare a mea are aripi?
am scris apoi un poem despre masturbarea ideii
gândindu-mă la un organ amoros albastru fără aripi
a fost un poem bun.
a fost un poem.
a fost.
acum aici fiecare poem pe care l-am scris a fost.
Țin minte că am fost surprins când
la bookfest Radu mi-a spus că înoată spre Saturn cu niște poeți maghiari
asta pentru că
și eu am înotat spre Saturn cu aceiași poeți maghiari
sunt foarte oameni
m-au primit cu tot cu organul meu amoros albastru fără aripi
și mi-a plăcut că l-au primit și pe acest tânăr
cu tot cu organul lui amoros de nu știu ce culoare.
mă întreb dacă am înotat în același timp
și dacă
entuziasmul înotului a fost atât de mare încât
nu am observat că era și el cu noi.
obișnuiesc să mă ancorez (fii binecuvântat Szeth)
de un perete mai vechi
sunt chestiuni care îmi aduc un oarecare sentiment de bucurie
e frustrant totuși că acum nu prea mai simt asemeni
și sunt nevoit să îmi aduc aminte sunt nevoit
să invit la mine aceiași oameni care probabil s-au săturat să mă vadă
amănuntul ăsta
mă face să vreau să îmi explodez capul
ce drăgut totuși că în dimineața asta Claudiu mi-a lăsat capul lui
și s-a dus.
