Poem scris de Floriana Bectaș la Atelierul Mornin’ Poets #129, cu Bogdan Popescu, din 03 mai 2026, la tema vieții marine.
Ce simți când harpoane se înfig în trupuri de delfini,
când cerurile aprind altare de lumini,
iar mările își deschid faliile sângerii?
Uleiul cleios curge absurd,
corăbiile se frâng,
iar epavele se strâng
sub nisipul surd.
Ce faci cu aceste amintiri,
cu ancorele ruginite,
vocile răgușite pierdute în vuietul valurilor?
Le asculți în cochilii de scoică,
culese dintre peturi carnivore.
Le-ai putea topi
în cratere fumegânde,
îneca în ochiuri de mercur.
Dar te cufunzi în dormitoarele adâncurilor,
în tăcerea lor albastră,
unde miroase a nuferi și mătase,
iar pleoapele-ți cad orbite, departe
de scâncetele puilor de focă
crucificate
pe ancore ruginite.
