Poem scris de Bogdan Guliman la Atelierul Mornin’ Poets #129, cu Bogdan Popescu, din 03 mai 2026, la tema vieții marine.
Copilul capitalist crescut cu cireşe de plastic
Îşi bagă capul în fiecare ocean
Spre a respira aerul cel mai curat
Ce se găseşte îmbuteliat în submarine
Cât timp își ține respirația
fundal sonor înfundat pe 8 biți
Pe sonar rulează șarpele ce crește în dimensiune cu fiecare bob înghițit cu fiecare Nokia cumpărat
Cât timp răsuflă
Noi națiuni iau viață
Prin ciuntirea altora
Ce au lăsat frâiele calului hotărât să fugă de acasă
Copilul capitalist își suflecă mânecile
Scormonind în oceane după fier necontaminat
Îl strange în pumni
Smulge aricii înfloriți pe scaieți
Soarbe prin paiul de carton pasta termoconductoare
Răsuflă norul radioactiv din piept
În vela noii sale jucării plutitoare trimisă în larg
Și-și deschide pumnii
Copilul capitalist vrea la raftul cu machete
În muzeu efectul de seră se vede mai clar
În lumină ultravioletă şi la scară de 1:100
Copilul clepsidră privește sfâșiat în gol
Și-și lasă privirea în pământ
Când
Alt copil se uită spre el
Defectul copilului capitalist
Încrederea nestrămutată în predicții
În faptul că programele tv nu se schimbă niciodată
Prezentatorii nu îmbătrânesc
Şi părinții sunt atotştiutori
Greşeşti măi copile i s-a spus
Atunci când bibeloul unicat se spărgea
Şi suferea un întreg neam
Greşeşti măi copile spus din priviri
Deh… banii se fac greu şi tu nu ştii
De câți bani e nevoie să îți vezi copilul cum crește
De câți bani e nevoie pentru ca un copil capitalist
Să ridice baloane roşii către cer
Acum când bibeloul de plastic zgârie parchetul
Înconjurăm perimetrul ținându-ne de mâini
Ritualul de însănătoșire
În lumină economică
Greşeşti măi copile
Scoate capul din ocean
Şi vei vedea un nou om la lună
Pe Warhol tânăr
Şi libertatea
Libertatea nevinovată
De a distruge din plăcere
Bibeloul biodegradabil
