Poem scris de Eliza Marin, la Atelierul Mornin’ Poets #103, cu Mina Decu, din 2 februarie 2025, la tema poeziei imigranților.
Fete sau băieți, gay sau cis, queer sau BIPOC, huligani, naționaliști, activiști, evrei ortodocși, romi
toată lumea se cacă
Dar cum te caci contează
Pe colac, pe lângă, pe pereți, pe jos, și da,
Pe tavan
Ești la o pauză între beții
Vrei să vomezi
Vii la Vapiano pentru că e gratis accesul la toaletă
dar să nu te vadă prietenii în Zoologischer Garten
Majoritatea beau, mulți se droghează cu ayuhuasca ritualică, de se învârt de bara de la U-bahn în mijlocul zilei vorbind singuri apoi adorm în fața porții tale închise la 6 dimineața
Azi am învățat cum sa fac capuccino cu spumă moale unui cuplu care m-a întrebat de unde sunt și când le-am zis că România au tresărit imediat zâmbind printre dinți rostind Chauchescu
Știți că tot noi l-am omorât, aud ieșind din mine o satisfacție sadică
Se spune că atunci când un material sau o suprafață nu are niciun efect asupra sunetului dintr-un spațiu, atunci devine transparent din punct de vedere acustic
Degeaba învăț eu pe ascuns despre orientalizarea imigranților de la Eduard Said
Somitățile nu sunt femei
Pentru că toate suntem la spălat WC-eul de voma
Zâmbind
Siri, o femeie finlandeză care lucrează într-un bar, pictată în aur, dansând încontinuu cinci ore pe mișcări automate, chiar mecanice
Îmi spune că și ea este o artistă de spectacol în sensul mai larg
Când lucrezi în HoReCa, tu ești masa.
Aici ziua servești și noaptea pictezi un tablou de 2 x 1,50 metri lățime ce portretizează o adolescentă suedeză însărcinată care luptă împotriva ISIS în Siria alături de soțul ei
Îmi spunea singura fată din Madagascar pe care o cunosc
Cu pielea de abanos într-un discurs scurt și sacadat
Umplea aerului vagonul din U-Bahn într-o noapte la 1
Cu aceeași aură în nuanțe de albastru Berlin
Mă gândesc uneori la ea și că mi-a spus
‘Weisst du, bist nur befristet da’
