Poem scris de Raluca Urse la Atelierul Mornin’ Poets #117, cu Diana Cornea, din 19 octombrie 2025, la tema spațiilor naturale și fluide ale identității.
1.
eu vin de acolo de unde
oamenii nu plâng
își dau capetele pe spate scuipă
înghit cu noduri pâinea prea tare mestecă îndelung și
înjură
dumnezeii mă-sii de sapă
dumnezeii mă-sii de sete
dumnezeii mă-sii de mâine
de acolo de unde oamenii adună
puii de câine în pungi de rafie
îi aruncă la marginea câmpului
și nu se obosesc să spună minciuni frumoase despre ferme mari în care vor fi fericiți
ci doar că
mâinile mici n-au ce căuta în treaba celor mari
doar că ce facem cu atâția câini
când nouă ne trebuie unul
legat cu sârmă groasă să ne apere noaptea de hoți
doar că
pisicile sunt mai bune
toate pisicile prind șoareci
și toate casele au poduri cu șoareci
și toți șoarecii rod porumb marginile icoanelor și liniștea
de acolo de unde
se face semnul crucii când pleacă dricul se îngenunchează
apoi se scuipă în sân și se merge la treabă
de acolo de unde o femeie bătrână
lasă lângă morți în coșciug mărgelele
pe care i le cere fiica ei de pe lumea cealaltă în vis
apoi stinge o lumânare cu mâna
și pleacă
de acolo de unde
oamenii se bat se blesteamă
își leagă șireturile își leagă cununiile
își leagă ștreangul de grajd iar ei dispar
și streangul rămâne
multi ani
-în jurul lui păianjeni mari își întind palate-
de acolo de unde mamele tremură
iar copiii lor învață de mici să nu întrebe
să nu piardă vremea cu visuri
că visurile se sparg ușor și nu avem bani de altele
de acolo de unde mamele dorm
cu urme de palme pe piele și picioarele goale în aer iar copiii lor
își rod unghiile până la sânge
dar când sângele iese nu plâng
că dacă plângi
cineva îți va spune că nu doare
de acolo de unde lumea nu se oprește pentru fleacuri
sau pentru că cineva ca tine nu poate iubi pe altcineva
ca mine
dumnezeii mă-sii de plâns
de unde vin eu se merge mai departe
2.
între noi doi
perdeaua udă aburul de ceai mirosul de var crud
scaunul din lemn
fustele bunicii fustele mamei fustele mele
urmele
curtea mică pietrișul iarba rară
arbustul de zmeură frunzele lipicioase
zmeura roșie zmeura verde degetele murdare
mâinile care culeg mâinile care lasă
zmeura neagră
blocurile antenele lifturile
mașinile farurile portierele trântite
tancurile
copiii din sârmă ghimpată gâturile lor
urletul mecanic aerul tăiat
străzi străduțe alei
supermarketuri coșuri de cumpărături buticuri
vitrine cu pantofi vitrine cu rochii vitrine vitrine
câți câini și câte pisici între mine și tine ?
