Concursul trimestrial de povestiri, ediția 40, a fost jurizat de scriitorul Mircea Pricăjan. Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri, succes data viitoare și felicitări celor care au scris textele selectate! Vor apărea pe site în curând.
Următorul concurs de povestiri are deadline 1 septembrie 2026, aveți tot timpul să scrieți o super povestire.
Avem 3 premianți care câștigă un loc la Creative Writing Sundays, seria care va începe pe 20 septembrie 2026.
Povestirile au fost trimise la jurizare anonime, deci numele autorilor sunt adăugate de noi în textul de mai jos, scris de Mircea Pricăjan.
POVESTIRI PREMIATE:
The Pussy Cat – de Roxana Maeva
M-a impresionat siguranța și naturalețea povestirii, deși subiectul e cît se poate de dificil și de greu de abordat. Impresionează, de asemenea, contrastul pe care și mizează textul: cea mai veche profesie din lume vs. actul tandru al adoptării unei pisici – totul potențat de al doilea contrast, al celor două lumi între care pendulează clientul. Excelent condus textul, în dozaj echilibrat, într-un spațiu atît de mic.
Conștientizarea însingurării în relație duce la singurătate, care duce la căutarea unui sens, care duce la descoperirea/ redescoperirea plăcerii egoiste, cea care pînă la urmă a dus la destrămarea relației. Foarte interesant de urmărit demonstrația asta într-un text cu o respirație mai largă decît lasă de înțeles la primă lectură.
„Nu prea e obișnuită nici să se privească din afară, ca și cum și-ar sta dinainte.” Și totuși pare că protagonistei îi iese foarte bine acest autoportret lăuntric, pornind de la sentimentele de frică și vinovăție – nejustificate! – trezite de infidelitatea soțului. O relație care s-a răcit o ține însă captivă pentru că-n afara ei frica ar fi mult mai mare. Un text-analiză cu un final dintre cele mai dezarmante.
MENȚIUNI
Colombophile – de Monica Tarța
Genul de proză suficient de enigmatică încât să-ți deschidă mintea la povestea din spatele (sau din jurul) poveștii. O fereastră spre o lume (din trecut? din viitor? a conflictelor armate?) despre care simt că s-ar putea scrie un roman întreg. Kudos pentru decupajul atît de bine făcut.
Șeptaru – de Andreea Ferigeanu
Nu e nimic de carton (sau de hîrtie) în personajul din povestea asta. Vocea lui e credibilă, iar asta face credibilă și bucata de viață pe care alege, cu ajutorul autorului/autoarei, să ne-o prezinte. „Aveam ritm, aveau ureche”, spune despre el însuși. Da, asta se simte și în text, care într-adevăr cântă.
Din viață scapă cine poate – de Luiza Alecsandru
George cel mut ca un pește își dă drumul la gură tîrziu în viață, deja om în toată firea, după un accident la care e părtaș în drum spre pescuit. Nici nu mai contează ce are de spus în sala de judecată, unde a fost citat ca martor. Martor a fost până atunci toată viața. Mi-a rămas în minte scena în care, după divorț, mama lui îi face cadou lui George-copil un pește într-un acvariu, „ca să ai cu cine vorbi”. Foarte bine, la fix!
