Poem scris de Iulia Biro, la Atelierul Mornin’ Poets #127, cu Emanuela Ignățoiu-Sora, din 5 aprilie 2026, la tema prieteniei.
e o geografie a umbrelor ora aceasta, recunosc
în praful de aur toate prezențele care mă locuiesc
suntem făcuți din aceste intersecții solare
ca o succesiune de apartamente închiriate
unde am schimbat straturi de piele
ecrane aprinse care s-au perindat în camere întunecate
o frecvență radio care nu se mai prinde
dar care mi-a modulat o vreme existența
ne-am locuit reciproc biografiile, ne-am împrumutat
adjectivele și tăcerile. uneori spațiul dintre noi
a devenit prea dens pentru a mai fi traversat.
o geografie de umbre prietenoase, o sedimentare de cadre
tote bag pe scaunul terasei
în el, amestec de nisip și bilete de cinema mototolite
calde de la soare sau de mâinile prin care au trecut
l-ai purtat cu săptămânile în poșetă, nefolosit,
l-ai scos și era al tău, ai știut ce aveai de făcut
sunetul unei biciclete oprite exact în dreptul unei porți spre plajă
cafea la ibric dungi albe și portocalii la un balcon
vacanța importată la noi în cartier
marea nu se aude, dar e vie în urechile noastre
magnetul cu Matisse care tot pică de pe frigider
post-it-uri cu întrebări risipite în cărți serioase
de ce pe Kafka l-ar fi înspăimântat metroul,
sau cum ai desena un tablou într-o pauză de prânz
sau cum ar arăta un performance de Marina Abramović
dacă ar include alergat după autobuz
