Poem scris de Cristina Revenco, la Atelierul Mornin’ Poets #121, cu Vlad Alui Gheorghe, din 14 decembrie 2025, la tema versurilor inspirate de muzică.
Decât să-mi pui zacuscă mai bine îmi ții pumnii
știi oricum că nu mănânc conserve
Acum se găsesc de toate, îmi iau din magazin,
am un dulap întreg cu borcane cărora nu le vine
rândul și pe care ajung să le-arunc când
zacuscă și gem și compot dau pe dinafară
Asta-ți spuneam atunci, când te întorceai din beci
cu brațele pline; insistai:
să fie totul ca în tinerețe: casa curată,
până și în colțurile cele mai ascunse,
până și în spatele dulapurilor;
florile, cât mai multe și cât mai colorate,
(mă invitai cu mândrie să merg în jurul
casei ca să văd ce-a înflorit),
legumele așezate în straturi ordonate,
marginile trotuarelor, proaspăt văruite.
Făceai mereu mâncare pe toată săptămâna,
ai fi putut oricând hrăni câțiva oameni:
două pâini, biscuiți, un castron cu ciorbă,
două-trei feluri principale, două tavi cu plăcinte
din care mai dădeai copiilor din vecini și
livratorilor și mi-ai fi dat și mie prin ecran
Nu exista alegere în afara datoriei
chiar dacă fiecare mișcare
era un mers constant pe cărbuni
încinși, iar cărbunii erau în tine
Ia măcar un borcan, ziceai
pentru voi le fac
În ziua aceea după înmormântare,
ți-am umblat prin sertare sperând să
găsesc și s-ating lucruri așa cum le-ai lăsat
am găsit folia cu amintiri de la mine:
desene și felicitări, mărțișoare, tăieturi
din ziare cu primele mele texte;
până și cartea aceea pe care ți-am făcut-o
când aveam vreo 5 ani capsând laolaltă
mai multe foi; pe fiecare pagină alt desen,
până și ea era acolo, Carte pentru bunica.
Le-am luat împreună cu două elastice de păr,
cu bilele acelea de plastic atârnând de ele și câteva fire de păr
de-ale tale, vopsite în nuanța aceea de chihlimbar
ultimele tale urme biologice
vizibile la suprafața solului,
în afară de noi.
Aș fi luat și zacuscă și orice mi-ai fi dat,
aș fi mâncat și din peștele acela prăjit
pe care l-ai făcut când te-așteptai să vin
și-apoi l-ai congelat; l-aș fi mâncat așa, rece,
mi-aș fi închipuit că stai în fața mea
ți-aș fi povestit ce mult m-ai speriat
Stau în fața dulapului plin de conserve
cu deschizătorul în mâini și ezit să le-ating
