Poem scris de Diana Maria-Talida Izdrăilă, la Atelierul Mornin’ Poets #121, cu Vlad Alui Gheorghe, din 14 decembrie 2025, la tema versurilor inspirate de muzică.
Adună-i pe toți laolaltă
Arată-le viața ta ca-ntr-o
cabină CFR din mijlocul pustiului
Stăm în câmp,
câmpul în afara atmosferei
Oxigenul se rarefiază când sunt privită
din unghiuri infraroșu
În spatele meu, cerul.
Adună-i și spune-le
cât de singuratic s-a simțit
drumul la market,
atacurile de panică din epuizare
Ne așezăm la masă,
mâncăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Uită-mă ca să nu mori o dată cu mine
Ai grijă să nu te-neci.
Vreau să tragi un bilet
să mai trăim o dată
să-ți pot spune că mi-ai dat circuitele peste cap
Vezi o noapte întreagă în corpul meu roșu
Ți-am dat biletul
m-ai aruncat în stratosferă
Din om-neom-om la loc
cu piele rece de reptilă
Mă proiectez în cer pe-ntindere de stele
Ți-ai pus dorința să vezi lumina din mine
și-n spațiul tău cosmic sunt galaxia în care
mai trăiești și-o sută de vieți de vrei
