Poem scris de Florentina Ionaș la Atelierul Mornin’ Poets #128, cu Anca Ioana Câdă, din 19 aprilie 2026, la tema celor două perspective asupra aceluiași subiect. 1 Mama a plecat să vadă lumea blondă tunsă scurt ochii precum noaptea pe dig și un bagaj mic în mână Spune cum arăta mă-ta, fraiere, nu ce căra râd ceilalți…
DACĂ L-AȘ PICTA PE TATA
Poem scris de Florentina Ionaș, la Atelierul Mornin’ Poets #127, cu Emanuela Ignățoiu-Sora, din 5 aprilie 2026, la tema prieteniei. Dacă l-aș picta pe tata în timp ce urcă dealul din spatele casei purtând în brațe câinele mort al familiei ați putea vedea că înaintează greu prin zăpadă și lasă urme adânci dar nu ați ști…
TRISTEȚEA E CEL MAI MARE ORGAN AL MEU
Poem scris de Florentina Ionaș, la Atelierul Mornin’ Poets #126, cu Florin Dumitrescu, din 22 martie 2026, la tema metaforei și metonimiei. Tristețea e cel mai mare organ al meu Casele din Zaandam Copacul umbrelă Orașul lui Vermeer Și ploaia din Rotterdam Imaginea lor crește în mine ca un balon în care suflă un nefumător Ceilalți…
AM VĂZUT PĂSĂRILE PLECÂND
Povestire scrisă de Florentina Ionaș, premiată de Maria Manolescu la concursul trimestrial de povestiri – „pentru emoție, pentru credibilitatea vocii și frumusețea observațiilor naratorului, pentru că arată cu multă duioșie un personaj marginal într-un fel demn, luminos, în toată complexitatea sa, pentru personajele memorabile și atașante, pentru relații frumos construite și pentru că surprinde minunat…