[Pagina atelierului de scriere creativă s-a mutat pe Club Revdepov.] Ha! Ce credeai, că ne oprim la unul? A fost prea mișto, așa că ne-am hotărât să organizăm atelierul de două ori pe an, primăvara și toamna. Din ce știm noi, e singurul atelier de scriere creativă cu preselecție și singurul dedicat celor care vor…
antrenament Motanov
Hai să încercăm să scriem fiecare câte o scurtă povestire și să nu reușim. Să împleticim ideile cât mai rău. Parcă erau și prin Caragiale niște exemple.
autor: Bianca Stupu
M-am dus să cumpăr lapte cu seminţe şi după aceea m-a atacat televizorul pe doo picioare, cu subtitluri. Între timp, silicoanele şi-au făcut continente, iar norii mă iau la mişto.
autor: Monica Dragomir
Într-o zi, anul trecut, când văd roşu în faţa ochilor voi încerca să îmi amintesc ce-am visat în viitorul depărtat şi bulina neagră flutura azi dimineaţă pe sub birou pe seară. Mă striga Kafka dar s-a răcit mămăliga.
autor: Carmen Creţu
Niciodată să nu spui aievea. Sâmburii aveau picioare, dar asta nu m-a împiedicat să folosesc râşniţa. Tocăniţa de meduze nu putea fi servită oricum. Până şi cangurul a înţeles şi a plecat cu umbrela pe Kilimanjaro. La Odorhei e bine. Tocmai s-a terminat ataraxia.
autor: Alina Ioana
Sportul s-a luat de mine, pe când logica fuma. Geografia țopăia și ea pe aceeași altă planetă unde v-am povestit deja cât îl iubeam pe celălalt… Ne-am aruncat cu cerul în cap și desigur că ceilalți agenți de la casa de marcat a nebuniei epifanice nu și-au dat găleata cu aramă pe picioare.
autor: Amalia Florina
Cândva, undeva departe, când zorii veneau pe Marte, aşa într-o doară doar, am plecat ca să vin iară. Şi m-am dus aşa hai-hui, mai în car, mai pe călcâi, şi-am venit aşa agale pe un mal de ţărm călare, şi-am mai stat, am mai cântat, v-am vrăjit, minţit, curtat, până am aterizat de pe mal…
autor: Tudor Marze
Era al 13-lea. Fabrica fusese oprită, dar soarele încă ardea. Comparativ cu fulgii de zăpadă, părea o nimica toată. Până şi pasărea înota mai bine ca delfinul. Nu era ea.
autor: Luchian Abel
Într-o seară, mă mânca unghia, dar m-am uitat la draperia de la capătul pădurii şi-am intrat afară. Acuma-i atunci. Greierele se scărpina-n copită, dar nu găsea odaia cu elice. Sau o d-aia cu elice, nu mai ştiu. Ideea e că barza aduce copiii, dar pe barză cine o aduce când se naşte? Clopoţei.
autor: Motanul Încălţat
Eram odată în tren, mergeam în vizită la bunici. Și-atunci a început să tune. Noroc c-aveam ghinde la mine. Și-am uitat o poezie într-a III-a. Dar da. Pinguinii au început să se retragă!