M-am dus să cumpăr lapte cu seminţe şi după aceea m-a atacat televizorul pe doo picioare, cu subtitluri. Între timp, silicoanele şi-au făcut continente, iar norii mă iau la mişto.
autor: Monica Dragomir
Într-o zi, anul trecut, când văd roşu în faţa ochilor voi încerca să îmi amintesc ce-am visat în viitorul depărtat şi bulina neagră flutura azi dimineaţă pe sub birou pe seară. Mă striga Kafka dar s-a răcit mămăliga.
autor: Carmen Creţu
Niciodată să nu spui aievea. Sâmburii aveau picioare, dar asta nu m-a împiedicat să folosesc râşniţa. Tocăniţa de meduze nu putea fi servită oricum. Până şi cangurul a înţeles şi a plecat cu umbrela pe Kilimanjaro. La Odorhei e bine. Tocmai s-a terminat ataraxia.
autor: Alina Ioana
Sportul s-a luat de mine, pe când logica fuma. Geografia țopăia și ea pe aceeași altă planetă unde v-am povestit deja cât îl iubeam pe celălalt… Ne-am aruncat cu cerul în cap și desigur că ceilalți agenți de la casa de marcat a nebuniei epifanice nu și-au dat găleata cu aramă pe picioare.
autor: Amalia Florina
Cândva, undeva departe, când zorii veneau pe Marte, aşa într-o doară doar, am plecat ca să vin iară. Şi m-am dus aşa hai-hui, mai în car, mai pe călcâi, şi-am venit aşa agale pe un mal de ţărm călare, şi-am mai stat, am mai cântat, v-am vrăjit, minţit, curtat, până am aterizat de pe mal…
autor: Tudor Marze
Era al 13-lea. Fabrica fusese oprită, dar soarele încă ardea. Comparativ cu fulgii de zăpadă, părea o nimica toată. Până şi pasărea înota mai bine ca delfinul. Nu era ea.
autor: Luchian Abel
Într-o seară, mă mânca unghia, dar m-am uitat la draperia de la capătul pădurii şi-am intrat afară. Acuma-i atunci. Greierele se scărpina-n copită, dar nu găsea odaia cu elice. Sau o d-aia cu elice, nu mai ştiu. Ideea e că barza aduce copiii, dar pe barză cine o aduce când se naşte? Clopoţei.
autor: Motanul Încălţat
Eram odată în tren, mergeam în vizită la bunici. Și-atunci a început să tune. Noroc c-aveam ghinde la mine. Și-am uitat o poezie într-a III-a. Dar da. Pinguinii au început să se retragă!
autor: Ioana Slaniceanu
N-o să vă vină să credeţi ce-am păţit aseară. Eram cu… Da’ oare cât o fi ceasul? Mă rog, revenind la faza incredibilă de aseară: mergeam spre… Hai că scurtez povestea, mi-e să nu întârzii, că trebuie să ajung la 3 fix. Deci, aseară tocmai ce mă pregăteam să… Chiar e târziu, vă povestesc altădată,…
autor: Oana Setupwizard
Mihai venea cam o dată pe lună. Deci uşa era mereu deschisă pentru el. Şi atunci când veneam o găseam deschisă, pentru că era mereu deschisă pentru mine. Şi cum altfel decât aşa, din moment ce locuiam singur acolo? Dar o închideam mereu după mine. Deci Mihai eram singurul care intra sau ieşea pe uşa…